Boala secolului : seenuzita

Sunt convins că fiecare dintre voi a întâlnit pe site-urile de socializare o persoană care are ,, seenuzită,, . Seenuzita este o boală fără lecuire, o boală cruntă ce constă în paralizarea degetelor și împiedicarea acestora de a răspunde la mesaje. Această boală afectează în general persoanele de sex feminin, acestora fiindu-le imposibil să tasteze un răspuns din cauza acestei boli.Țin să vă spun din propria experiență că persoanele ce au dobândit această boală în ciuda eforturilor consistente nu au reușit să scape de aceasta.
Apare pe la vârsta adolescenței și în general la persoanele care se cred importante. Cercetătorii au făcut recent un studiu în care se dovedește faptul că peste 75% din persoanele de sex feminin au ,, seenuzită,, , o sumă covârșitoare de-a dreptul. Dacă și tu cunoști la rândul tău o persoană care are seenuzită nu ezita să îi distribui acest articol,poate vei reuși să-l scapi de această boală incurabilă.

Amintiri din copilărie (1)

Astăzi vă voi povesti despre amintiri din copilăria mea,mai exact din iernile copilăriei mele. Cu siguranță mulți dintre voi vă veți regăsi în anumite activități ale mele.
Astăzi , priveam așa pe cer și nu-mi venea a crede: Vine paștele? Vremea, la noi în Muntenia este una foarte călduroasă și am văzut la meteo că temperatura ridicată va rămâne o bună perioadă de acum încolo.Revenind, vă voi povesti despre activități pe care le făceam în jurul acestor zile în anii când eram copil. Sincer,sunt momente pe care nu mi le mai amintesc cu lux de amănunt însă ceea ce este esențial îmi amintesc.
Iarna,pentru mine de când mă știu a fost cel mai frumos anotimp. Țin minte că în poarta bunicilor strângeam cu băieții o cantitate mare de zăpadă și încercam să ne facem un derdeluș. Seara aveam grijă să îl udăm cu apă pentru a îngheța. Alți prieteni de-ai mei au beneficiat de derdelușuri naturale făcute în grădină sau pe diferite văi însă nici unul nu se compara cu derdelușul făcut de noi manual.
Alt episod frumos și amuzant reprezintă momentul când noi, băieții , încercam să ne confecționăm schiuri . Improvizam din bucăți de lemn acoperite cu o pungă. Ce-i drept nu alunecau așa de tare însă distracția era garantată.
Episoade de-a dreptul comice se întâmplau și la fotbal . Când alunecam și cădeam dar ne ridicam bucuroși și amuzați de situație. Fotbalul pe zăpadă este sport extrem , bărbații care au jucat știu despre ce vorbesc. Alunecările sunt la ele acasă și riscul de a rămâne cu o durere de picior la sfârșitul meciului este foarte ridicat . Țin minte că făceam porțile fie din fesuri , fie căutam prin zăpadă un morman de nisip pentru a fi în loc de bare.
Încă un amănunt pe care mi-l amintesc în detaliu este că foloseam un tip de încălțăminte , gumari se spune la noi în zonă , cu care alunecam foarte tare.
Seara ne strângeam grupuri de băieți în stradă și ne uitam la lumina becului acolo unde fulgii se vedeau, peisajul fiind parcă desprins dintr-un basm.
Nu știu cum este vremea în alte zone dar sper din suflet ca zăpada să apară cât mai repede în zona mea.

Influența televizorului asupra românilor

Vă spun de la început că nu am o părere prea bună despre televiziunea românească, iar în cazul acesteia nu se poate merge pe premisa ,,Orice pădure are uscăciunii,, fiindcă în cazul televiziunii românești sunt cam multe ,, uscăciuni ,, .
Vă garantez că existe și lucruri interesante la televizor precum documentarele și filmele însă astăzi vă voi vorbi de partea ,, mondenă,, ca să spun așa.
În primul rând nu sunt de acord cu termeni precum ,,vedetă,, sau ,,artistă,, termeni pe care i-ar merita cu siguranță marii actori sau marii cântăreți români nu persoane de cea mai joasă speță.
Vă spun sincer că în urmă cu ceva ani obișnuiam să adorm cu televizorul deschis pe emisiunea ,, Un show păcătos ,, sau pe știrile senzaționale făcute de către Dan Diaconescu însă aveam o scuză : eram mic.Când am depășit o anumită vârstă am devenit scârbit peste măsură de ceea ce se promovează la televizor.
Au reușit să devină celebre datorită prostiei lor personaje precum : Daniela Crudu , Bianca Drăgușanu, Ana-Maria Mocanu etc. Există vreo persoană care citește acest articol care la auzirea acestor nume a strâmbat din nas necunoscând personajele, ba mai mult au dat un search pe google ?
Doresc sinceritate și bag mâna în foc că fiecare dintre noi cunoaștem astfel de personaje.
În ziua de astăzi majoritatea televiziunilor promovează atât scandalurile cât și prostia. Sunt fel și fel de certuri între persoane cunoscute de către publicul larg . Statistile sunt în favoarea mea fiindcă o mare parte din români ,  majoritatea adoră să vadă la TV scandaluri și certuri .
Și vă mai întrebați apoi de ce se duce țara asta atât de jos? , de ce oamenii pleacă în țări străine să poată duce un trai decent ? fiindcă poporul este foarte ușor de manipulat și în loc să îi facă pe oameni să își pună semne de întrebare legate de viitorul acestei țări promovează la televizor incultura.
Există femei bătrâne la țară care nu știu despre Nicolae Guță și amantele sale ? Sau despre cazul atât de mediatizat al Elodiei??
Ne mirăm și nu ne vine să credem când oamenii sunt întrebați pe stradă : În ce țară trăim? Câte zile are luna? Câte luni are anul ? sau calcule foarte simple matematice care îi încuie. Acuzăm persoanele care fac astfel de reportaje că denigrează românul. Nu,oameni buni,aceasta este realitatea. Oamenii preferă să se ia după ce se spune la televizor nefiind capabili să proceseze singuri informațiile.
Sincer acum ,, Câți dintre oamenii aceștia în vârstă care merg la vot știu ce votează ? Ce argumente au aceștia când pun ștampila ? Cât de documentați sunt ei în sensul ăsta ? Nu sunt deloc documentați vă spun eu fiindcă la televizor în loc să li se deschidă ochii , mai rău îi afundă în neștiință.
Sunt atât de multe lucruri care mă deranjează și voi posta ulterior un alt articol despre influența televizorului în viața românilor , asta dacă văd și aprecierea și susținerea voastră.

În seara aceasta se colindă

O tradiție foarte veche are loc la noi în sat. În această seară pe data de 23 decembrie oamenii fie ies la poartă să împartă covrigi,fie ies cu copiii lor la colindat. Cert este că oamenii nu prea vor sta acasă iar atmosfera va fi foarte frumoasă. Tradiția spune că oamenii împart covrigi,nuci,napolitane,eugenii și alte lucruri pentru a avea cei trecuți în neființă pe lumea cealaltă.
Copiii își pregătesc cu minuțiozitate trăistuțele când pleacă de-acasă și merg cu scopul de a colecta câți mai mulți covrigi.Însoțiți de părinții lor pleacă din centrul satului pe străzile lăturalnice pe un traseu foarte bine stabilit. Nimic nu se lasă la voia sorții iar copiii colindă pe la toate porțile nefiind uitată vreuna. Vor fi prezente și nelipsitele petarde care îi fac pe cei mai în vârstă să se teamă că se vor trezi cu vreo petardă în coșul cu covrigi dar și artificiile minunate ce se pot observa pe cer după ora 20:00. La porțile oamenilor cei care colindă îl pot întâlni chiar pe Moș Crăciun care îi întreabă dacă au fost cuminți . Să sperăm că tradițiile de felul acesta nu se vor pierde la noi în sat iar copiii vor continua să colinde și își vor smulge câteva ore din fața tabletelor pentru a duce obiceiul mai departe .

Sărbătorile la mine în sat

Pot spune cu cea mai mare sinceritate că nici un anotimp nu se poate compara cu iarna. Pe lângă faptul că se întâmplă pe la jumătatea lunii ianurie - începutul lunii februarie să avem un peisaj parcă desprins din basme,iarna vine cu sărbătorile sale care ne umple tuturor sufletul de bucurie.
La noi la Florești pregătirile încep încă din primele zile ale lunii când majoritatea oamenilor pregătesc covrigii, merele sau eugeniile pentru a le da colindătorilor. Se colindă pe data de 23 decembrie unde cu toții se întâlnesc în centru apoi o iau cu toții pe un traseu deja stabilit. La poartă oamenii împart ceea ce au mai bun: covrigi,mere,nuci,eugenii și păhărele cu vin fiert. Țin minte că atunci când eram mic încercam să iau cât mai mulți covrigi iar când ajungeam acasă îi răsturnam pe pat și începeam să îi număr. Tradiția spune că oamenii trebuie să întindă mâna cu ceea ce împart iar copilul trebuie să spună ,, La mulți ani ,, . Este o tradiție foarte frumoasă care încă are loc în fiecare an pe la noi însă numărul oamenilor care colindă a scăzut semnificativ.Această sărbătoare este stricată de copiii puși pe șotii care aruncă cu petarde , părinților fiindu-le teamă să își mai expună copiii la un aseemenea pericol.
O a doua tradiție are loc în dimineața de Crăciun atunci când oamenii împart vecinilor bucate , covrigi și prăjituri sau fursecuri. În dimineața aceasta vin colindătorii care cântă arhicunoscuta ,, Steaua ,,
O altă tradiție are loc în dimineața zilei de revelion când copiii vin la casele oamenilor și cântă ,, Plugușorul ,, . Se spune că cei care nu primesc colindătorii nu vor avea un an roditor și nu le va merge bine în casă pe tot parcursul anului.
Tot în ziua de 31 , mai exact după amiază colindătorii vin cu ,, Sfânt Vasile ,, : un colind dedicat tuturor sărbătoriților din această zi . Și aici se spune că acea casă care nu primește colindători nu va avea un an plin de roade.
Ultimul colind are loc în seara Sfântului Ion când colindătorii merg cu ,, Capra ,, . Aceștia se costumează în capră, urs și cioban și pornesc către casele oamenilor pentru a-i colinda.

Tehnologia distruge copilăria

Copilăria mea a fost foarte frumoasă și cred că fac parte din ultimele generații care nu s-au născut cu tehnologia în brațe. Aveam seri foarte frumoase alături de prietenii mei ( ne jucam de-a v-ați ascunselea , alergam și băteam mingea până la ore târzii spre disperarea vecinilor ). Dacă îi spunem un copil de 10 ani astăzi : ,,Ai spart oalelele , Și-ai mâncat sarmalele ,, garantez că acesta nu are habar la ce joc se spunea în felul acesta. Copilăria mea a fost minunată pentru că preferam să ies afară și să bat mingea în porțile bunicilor evitând să stau pe un scaun cu ochii în monitor. Țin minte și acum zilele de vară în care cu toții ne jucam și părinții ne chemau iar noi am fi vrut să rămânem cât mai mult la poartă.Tocmai prin anul 2007 când aveam vârsta de 9 ani calculatorul a apărut în viața mea. Recunosc că m-a fascinat și am vrut să descopăr în detaliu cât mai multe lucruri dar cel mai mult timp mi-l petreceam jucându-mă diverse jocuri. În vremea aceea nu eram dependent dar pe parcurs nu mai consideram a fi ceva mai distractiv decât un joc pe pc. Am observat că o mare parte din copiii din ziua de azi s-au născut fie cu tabletele fie cu telefoanele în brațe și încă de la vârste fragede aceștia le accesează stricându-și copilăria . De ce să te joci de-a v-ați ascunselea cu prietenii la poartă când poți juca Minecraft pe tabletă ? De ce să ai un animal al tău acasă , să îl îngrijești și să te joci cu el când poți instala pe telefon Talking Tom ? Aceștia sunt copiii din ziua de azi și așa cum nici eu nu știu de multe jocuri făcute de către prietenii mei sau oameni vârstnici așa nu vor ști nici aceștia farmecul copilăriei. Preferă să se joace, să stea închiși în casă refuzând categoric să iasă afară și să-și facă prieteni. Nefiind persoane sociabile nu vor ști să se comporte în societate și în diverse situații , părerea mea .

Ce făceam de Moș Nicolae?

Aș vrea să fiu sincer cu voi și să vă spun încă de la început că nu a venit Moș Nicolae pe la mine niciodată fără o nuielușă sau fără un bilețel în care să îmi spună că ar trebui să fiu un pic mai cuminte. Țin minte că până pe la vreo 10 ani am primit cadouri de la Moș Nicolae , apoi acesta a fost zgârcit cu mine și nu și-a mai făcut simțită prezența . Țin minte în detaliu momentele în care eram atât de surprins de cadourile ce îmi erau oferite de către Moș și nu știu cum se făcea dar cadourile apăreau ca prin magie la mine acasă când plecam la bunici și la bunici când mă întorceam acasă. Era o agitație continuă pentru mine,căutam ba în stânga , ba în dreapta poate poate îl prind pe mustăcios. De regulă la bunicii din partea tatălui Moșul venea cu fructe și cu bani ,la bunicii din partea mamei venea cu bani și dulciuri iar la mine acasă Moșul venea fie cu jucării fie cu haine . Țin minte și acum că verificam din 5 în 5 minute ghetuțele și tot speram să-l prind pe moș în flagrant. Nu mi s-a întâmplat vreodată să fiu dezamăgit de ceea ce am primit și m-am bucurat întotdeauna de dar oricât de nesemnificativ ar fi părut a fi . Atâta timp cât copiii cred în Moș Nicolae , această sărbătoare are un farmec aparte iar momentele trăite sunt parcă desprinse dintr-un basm.

Decembrie , luna sărbătorilor.

Bine v-am regăsit. Astăzi vom intra împreună în atmosfera de sărbătoare .Se apropie Crăciunul, un eveniment special ce trebuie sărbătorit alături de cei dragi și se apropie în același timp și noul an . Se preconizează un Crăciun cu zăpadă din spusele meteorologilor iar ce poate fi mai frumos decât o zăpadă la un asemenea eveniment ?Pe de altă parte în această lună se simte mai mult decât la oricare altă sărbătoare absența celor dragi . Stând la masă membrii unei familii, discutând , povestind și depănând diverse amintiri, își aduc aminte cu plăcere dar și cu o urmă de regret de cei dragi.  Împodobirea bradului, venirea atât a lui Mos Nicolae cât și a lui Moș Crăciun ar trebui să fie nelipsită în familii cu copii,însă din păcate sunt oameni cu o situație precară ce nu-și permit să le ofere pruncilor săi asemenea bucurii. Sper ca voi, cei ce-mi citiți cuvintele împrăștiate pe un fond alb să aveți inima deschisă și un suflet curat de sărbători,  dispuși să îi ajutați pe cei care au nevoie și să vă bucurați de momente minunate petrecute în familie.

O poveste emoționantă .

Se întâmpla pe data de 10 mai 2013. Nu pot spune că a fost o veste neașteptată dar a fost destul de șocantă. O boală cruntă și anume cancerul a reușit să strâpungă fiecare colțișor al trupului bunicii,totul se schimbase, o slăbise de puteri și era de nerecunoscut. Bunica mea a fost o femeie specială, o femeie cu un suflet mare de la care am învățat tare multe povețe începând cu arborele nostru genealogic și terminând cu fel și fel de lucruri. Țin minte casa bunicii , cu carpetele acelea pe pereți , cu bățul ce-l avea în permanență să împingă lemnele tot mai adânc în sobă în miezul iernii ( pe parcursul verii stătea sub pat ) . Bunica mea obișnuia să mă răsfețe,să îmi facă mâncăruri care mie-mi plac și pot spune că am fost ținut în puf de către ea . Atâtea amintiri ce-mi năvălesc mintea acum , precum o rolă de film vechi trecând prin ochii sufletului meu . Revenind..vestea nu am primit-o la telefon, ai mei au preferat să mă menajeze și să îmi vegheze starea în fața faptului împlinit. Coborând din mașină , ceva simțeam că este în neregulă, aveam suspiciuni despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Ajungând în dreptul străzii cu privirea-mi înspăimântată văd la poarta bunicilor un steag . A fost un moment crunt pentru mine nemaipierzând până atunci un membru așa de apropiat al familiei . Am plâns la căpătâiul ei și am cerut să revină printre noi , conștientizând că ceea ce cer este imposibil m-am rugat ca acolo unde va ajunge să îi fie bine ( fapt ce nu se întâmpla în ultimele luni de viață datorită bolii ) . A fost pot spune cel mai șocant moment al vieții mele , neștiind ce se întâmplă atunci când un om moare , neparticipând la înmormântarea cuiva, totul m-a marcat. Încă din prima noapte în care am încercat să adorm auzeam trompetele fanfarei funerare zvâgnindu-mi în urechi și plânsetele alor mei . M-am întărit și am încercat să fiu cât am putut de puternic și am încercat să ne îmbărbătăm unul pe altul : eu , mama , ta, mătușa , bunicul și verii mei . În prezent regret că aș fi putut să îi ofer mult mai mult respect decât am făcut și de a-i arăta iubirea încă de la început doar că fiind la vârste fragede și netrecând prin astfel de momente , nu reușești să prețuiești la adevărata valoare o persoană. Acum merg pe premisa ,, Sufletul nu ar avea curcubeu dacă ochii nu ar avea lacrimi ,, și încerc să fiu tare însă în fiecare zi , inevitabil gândul zboară la ea și astfel simt că de undeva de sus , mă veghează și mă protejează.

Anii de liceu

Astăzi vă voi povesti despre anii de liceu care involuntar mi-au marcat viața . Era 2012 , am intrat la un liceu destul de bine văzut în acea vreme , cu o medie modestă de 8,60 dar nu pe profilul pe care mi l-aș fi dorit să-l am : Filologie. Am intrat la mate-info și să vezi aici corvoadă. Consider că în toți anii mei de liceu anturajul m-a adus la un nivel scăzut dar pot spune că nici ,, cartea ,, nu este ceea ce trebuie. Obișnuiam să lipsesc , am strâns sute de absențe asta fiindcă profesorii ne predau lucruri care nu ne vor ajuta în viață , lucruri complete pe care poate le-am învățat la o teză unde am luat 9-10 dar astăzi când vă scriu vouă acest articol le-am uitat. Țin minte și acum primele zile de liceu , unde toți erau temători iar eu eram cel amuzant ce se băga în seamă și voia să facă cunoștință cu toată lumea . Am avut foarte multe întâmplări amuzante la decursul orelor și mi-aș fi dorit ca toate orele să fie ca ora de religie : să întrebăm , să discutăm subiecte inteligente , să aflăm noi taine , fără să mi se bage forțat pe gât Tabelul lui Mendeleev. Oamenii cu care obișnuiam să ies în recreații erau oameni foarte de treabă însă fumau , fapt care de curiozitate m-a îndemnat să o fac și eu. O spun cu toată sinceritatea că din clasa a 9-a nu am mai pus vreodată gura pe o țigară , mi se pare o stupizenie ieșită din comun să te autoîmbolnăvești și să o faci conștient cică. Pe de altă parte , eu eram cu glumele , la ore , în pauze , toată lumea se amuza pe seama mea dar am plătit de nenumărate ori cu note mici în catalog datorită glumelor mele . Acum , că totul s-a terminat de câteva luni, pot spune că perioada liceului a fost una foarte frumoasă și fără să conștientizez cât de importantă este am trecut prin ea precum lebăda pe apă. Din fericire totul s-a terminat cu bine , am absolvit și am luat Diploma de Bacalaureat de mult visată.